Surioara mea a facut primul ei pas acum cateva zile. Ii e cam frica sa paseasca singura, dar sta in picioare fara sa se tina de nimic. Daca e un lucru de care sunt sigura despre ea este ca e unica: e unica intr-un alt fel decat sunt ceilalti copii unici: e unica pentru ca e sora mea, e unica pentru ca e frumoasa, e unica pentru ca zambeste si cand plange, dar, mai ales, e unica pentru ca are un ochi albastru si unul caprui. Imi pare rau, dar nu consider asta "o defectiune". Este pur si simplu o frumusete aparte, care ii face zambetul mai frumos, desi credeam ca nu se poate. Surioara mea are un nume unic, un nume de luptatoare, un nume de varf de munte: Dara. Si i se potriveste, pentru ca stiu ca intr-o buna zi, va ajunge in varful unui munte de iubire; de una singura. Dara poate sa treaca sapte mari si sapte tari si ramane la fel de curajoasa, ca si cum nimic nu o afecteaza. Invat de la ea in fiecare zi ca un omulet de 9 kg poate infrange o tara intreaga. Si nici n-o deranjeaza. 9 kg, dintre care 4 e putere, 3 viata si 2 bucurie. Mai are si cateva grame de speranta - iubirea ne-a dat-o pe toata noua.
>:D< O.o Ce scumpicaaa!
RăspundețiȘtergereTe Iubesc! :)
RăspundețiȘtergere