Soarele abia incepuse sa straluceasca pe cer, ca in fiecare dimineata somnoroasa de sfarsit de mai. Parcul era plin de razele caldute care se impingeau printre frunzele copacilor si se reflectau in simfonii pe o chitara in fata unei banci. Se transformau apoi in sunete, in note, in versuri ce rasunau parca in tot orasul. Acelasi “Love me...” melancolic cantat de acelasi sentiment in fata unui zambet. Si oare cum era succesul? Ce era succesul si in ce se masura succesul? Iubirea se masura in fulgi de zapada si stele deasupra unei flori. Cream pe baza ei, dar nu stiam inca ce e. Cream pe baza lui, dar nu stiam inca cine e. Cream pe baza unui fapt in subconstientul meu. Intreaga mea viata era o joaca, asa cum e zborul unui avion de hartie.
JOIN CONVERSATION
- Blogger Comment
- Facebook Comment
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu