Cred ca o zi nu poate fi mai proasta de atat… afara ninge “cu galeata”, eu stau in fata unei foi albe, jucandu-ma cu un pix negru. Toata lumea e plecata in oras, doar e vineri seara. Toata lumea mai putin eu. Eu trebuie sa-mi fac o prostie de referat a engleza. AZI. Pentru ca maine (SAMBATA) trebuie sa ma intalnesc cu Cruella de Vil, cea mai oribia fiinta posibila care s-a potrivit sa fie profa mea de engleza, sa-i predau scrisul meu pretios transformat in cuvinte, propozitii, paragrafe etc. asternut pe aceasta incredibila foaie. Cu siguranta nu pot scrie asta... ma ridic, imi iau paltonul pe mine si plec spre biblioteca. Ma opresc a un chiosc si dau peste o punga mare de Covrigi de Buzau de la Boromir. Imi aduc aminte ca nu am mai mancat de ieri dupa-amiaza, asa ca o cumpar si continui sa merg citind tot ce scrie pe ea, de la denumire a data expirarii – din nou si din nou si din nou si din nou... ati prins ideea. La un moment dat, o deschid si iau din ea ghici ce? un covrig. Ridic capul si ma uit in jur: am murit? Altfel n-am nicio idee de cum am ajuns aici. Pentru catva timp, uitasem ca abia m-am mutat aici. Il intreb pe tipul care tocmai trecea pe langa mine incotro e biblioteca.
-Iti bati joc de mine? intreaba el uitandu-se la mine ca la un satelit.
-E chiar atat de greu sa-mi explici pe unde s-o iau?
-Nu, de fapt, e chiar simplu. O iei inapoi doua strazi, apoi mergi pe strada X pana dai de strada Y, o iei a stanga de doua ori, te urci in autobuz, mergi doua statii, apoi o iei a dreapta si voilà! biblioteca e chiar in fata ta.
-Scuze, tafnosule, n-am vrut sa te deranjez.
-Macar eu nu sunt egoist. Ai in mana o punga mare pe care scrie “Imparte-i cu toata lumea”!
-Stiu, am citit, de-asta sunt aici. Si totusi, prefer sa ii pastrez doar pentru mine.
-Daca imi dai un covrig te duc pana la biblioteca.
-Ia toata punga! am zis eu disperata.
-Wow, prezenta mea chiar te bucura.
-Prefer prezenta ta decat pe cea a frigului. Stiai ca afara sunt -7 grade? Probabil sunt singura care se plimba de nebuna pe strazi.
El isi da ochii peste cap, ia punga si pleaca. Eu merg dupa el, presupunand ca merge spre biblioteca. Arunc cate o privire plina de regrete a punga mea din care e mananca ca un nesimtit. Ajungem la biblioteca, el imi spune “cu placere” (fara sa-i multumesc) si pleaca. Eu dau sa intru inauntru si vad a intrare un chiosc in vitrina caruia era expusa o punga la fel de mare cu Covrigi de Buzau. Ma uit in jur: in biblioteca e doar bibiotecara, femeia de serviciu si un domn cu o carte de astronomie in mana. Cumpar patru pungi – una i-o dau bibliotecarei, una femeii de serviciu, una domnului cu cartea de astronomie si una mie. Nu de alta, dar trebuie sa ajung si acasa in seara asta...
Articol scris pentru campania desfăşurată pe Blogal Initiative.
Articol scris pentru campania desfăşurată pe Blogal Initiative.
Epic :))
RăspundețiȘtergereSi eu te-as duce pana la biblioteca pentru o punga mare de covrigi de la boromir :D
RăspundețiȘtergere