Nu sunt genul de persoana care crede ca fericirea e in lucrurile mici, asa cum nu cred ca toate lucrurile se intampla cu un motiv. Bineinteles, simt simt si eu acel micut fior de fericire cand pun mana pe o carte buna, cand vad zambetul unei persoane sau cineva imi da jeleuri, dar trece la fel de usor cum a venit si e uitat. Imi place sa cred ca fericirea poate fi o stare continua, dar cumva, in aceeasi categorie cu bipolaritatea, chiar daca asta o face o boala. Daca reusesti sa te imbolnavesti de fericire, nu te astepta sa porti mereu un zambet pe buze sau as porti dupa tine o raza de soare. O sa ai momente in care o sa-ti uiti toate visele si totul o sa fie o aventura. O sa se simta, in principiu, ca primul sarut. O sa ai momente in care fericirea va fi calma, o sa-i simti caldura inauntrul tau, dar nu se va intampla nimic spectaculos in jurul tau. O sa se simta, in mare, ca acea tacere confortabila pe care o imparti cu cineva pe care il iubesti. Si poate o sa jonglezi cu cele doua senzatii sau poate nu, si poate o sa crezi ca va dura la nesfarsit sau poate nu, dar va veni un moment in care vei fi trist din nou. Se poate sa treaca repede sau se poate sa te lupti cu ea in fiecare zi pentru mult timp, si poate zambetul sau cartea sau tot zaharul din lume nu te vor ajuta, dar va trece oricum si vei fi din nou fericit si o sa merite fiecare lacrima in perna pumn in perete vanataie zgarietura muscatura rasuflare si o sa gasesti un loc in care apartii. Fericirea o s-o descoperi cand o sa privesti lumea si oamenii si fiecare cladire dintr-un oras pe care-l iubesti si o sa inveti swahili cu o prostituata de la coltul unui bloc si o sa bei fiecare fel de cafea si o sa incetezi s-o mai cauti.Dar pana atunci, pune mana pe niste carti online ca sa inveti despre ce se ascunde sub pielea oamenilor pe care o sa-i cunosti, cumpara-i cuiva o cafea si invata toate versurile melodiei tale preferata, planteaza un copac si fa-ti foarte multe vise pentru cand vei fi destul de curajos cat sa le faci sa se indeplineasca. Si lasa calculatorul. Iesi de pe blogul asta vechi si du-te si traieste.
P.S. in caz ca e prea tarziu, devreme sau frig sa incepi sa traiesti chiar acum, intra pe libraria asta online si comanda-ti cateva povesti ale unor oameni mai destepti ca mine si ca tine si care o sa te-nvete ceva mai multe lucruri
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu