Daca as privi inapoi
si, doar pentru o clipa, as crede ca sunt ok, poate as fi. Lumea e prea
imprevizibila ca sa o putem schimba. Timpul e prea spontan pentru a-l putea
opri. Ne depaseste propria viata, ne fuge inainte si nu vrea, nu poate, nu are
pentru ce sa stea. Si in unele momente si noi simtim ca nu avem pentru ce sa
stam. Dar asa e? Hmm... Si daca avem pentru ce sta, dar plecam... cum se simte
asta? Sa ai ceva sau pe cineva care are nevoie de tine si sa continui sa mergi
fara sa te uiti inapoi. Mie imi place sa-mi vad trecutul, chiar daca ma face sa
plang. Poate mi-ar placea sa-mi vad si viitorul, dar atunci, chiar, pentru ce
as mai trai?
Daca as privi inapoi
si, doar pentru o clipa, as crede ca sunt ok, poate as fi...
Explica-mi si mie cum sa iau bannerul tau ca sa il pot pune la mine.
RăspundețiȘtergere