-Filozofam?
-Filozofam! a zambit ea.
-Nu e timp. Ce-i ala "timp"? E lacrima, e zambet, pentru ce ne trebuie "timp"?
-Daca nu "timp", de ce "lacrima"? de ce "zambet"? de ce nu "viata"?
-"Viata" daca vrei. Dar "viata" ce e?
-Viata esti tu; si eu. Noi impreuna. Si soarele, si luna - tot viata sunt.
-Aceeasi?
-Nu, nu aceeasi. La fel, dar nu aceeasi. Viata de sticla - noi suntem viata de stele.
-Stelele sunt ale lunii.
-Si noi suntem ai cuiva.
-Ai cui?
-Ai lui Dumnezeu. El e mai presus de noi, nu?
-Da, dar eu pot sa fiu al tau si tu poti sa fi a mea. Esti sora MEA.
-Si tu esti fratele MEU - de aceea suntem viata.
-Dar daca nu eram?
-Noi nu puteam sa nu fiu. Dar altii pot. De fapt, altii nu sunt. Ei sunt efemeri.
-Viata insasi e efemera.
-Nu si viata de stele. Ea dispare, dar nu moare niciodata, Dragos! Apare iar, apoi dispare ca sa apara din nou ca sa dispara.
-Si cand dispare, unde merge?
-Nu merge. Sta! Suntem noi.
-Nu inteleg.
-Nu trebuie sa intelegi. Ea stie.
-Viata?
-VIata, si soarele, si luna, si marea...
-Dar pe mare de unde ai scos-o?
-Din "zambet" si din "lacrima". Impreuna sunt mare.
-Impreuna sunt timp.
-Nu timp, tu ai spus-o!
-Atunci ce sunt?
-Viata.
-Pai si noi?
-Viata de stele.
-Esti incredibila, Ell!
-Si eu te iubesc, Dragos!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu